Hello November, please be kind .
Muult timp a trecut si multe s-au mai intamplat -ah- . Sfarsit de generala fara acea femeie care ne-a crescut cum a stiut ea mai bine; inceput de examene cu unul dintre cei mai buni profesori din scoala; sfarsit de amintiri alaturi de cei mai geniali colegi *ever* . [punct!] si se pare ca unora doar pana aici le-a fost. uni dintre noi chiar am ajuns acolo unde ne-am dorit. sa speram acum ca vom ajunge si oameni asa cum i-am promis unei persoane acum cativa ani de zile.
Si uite-ne ajunsi si la misteriosul liceu. *pam-pam-pam-param-pam*. lume noua, fete noi, prieteni noi, sau mai putini noi, oameni si chestii dubioase. oare .. acum, fiind aici, unde ajungem chiar daca vrem chiar daca nu, putem fi altfel? pai, poate ca in realitate nu s-a schimbat nimic niciodata; si ca indiferent de faptul ca s-a schimbat "anturajul" tu trebuie sa ramai acelasi om tare in fata celor care te stiu sau in fata celor care urmeaza sa te cunoasca.
E doar o alta zi de nimic, sambata, evident. Hiade sa ne amintim de cum am fost si de cum suntem acum. te-ai schimbat! oare? chiar s-a schimbat? nu o mai cunosti? -hm!- e aceeasi fata fraiera credula si iubitoare pe care o cunosti. doar ca... poate i s-au deschis ranile pe care s-a chinuit atata amar de timp sa le tina inchise incercand sa ramana acel om de fier care pare mereu in fata voastra. si uneori se intreaba daca acel om de fier are voie sa clacheze. daca ea are dreptul sa cada. daca poate sa ridice o mana, sa-i spuna arbitrului sa ia o pauza, sa iasa din teren sa se aseze pe jos sa se intinda pe spate si sa se uite la stele. sa fie doar ea cu visele ei si cu... ce vrea. dar nu. nu trebuie sa iasa din joc. are colegi de echipa care au nevoie de ea iar ea trebuie sa ramana acolo, pe teren, langa ei indiferent de ce s-ar intampla cu ea. va trebui sa ramana la locul ei si sa continuie sa lupte chiar daca poate chiar daca nu mai poate. o sa fie bine pana la urma. nu? trebuie sa fie. trebuie sa iasa Soarele si pe strada lor candva.
