he will always be with me.. even if will die .

miercuri, 26 iunie 2013

word

Mmm.. Welcome back home.. - i think - Presupun ca asa te simti dupa un an de liceu. Au fost atatea... au fost atatia care au incercat sa te doboare si totusi, te tii inca pe baricade incercand sa nu dai importanta celor din jur. Ce e mai rau a trecut. Asa sa fie? Chiar a trecut? Cred ca raul abia de acum incepe sa-si arate  adevarata fata. Cred ca abia de acum incepem sa ne ducem usor usor la fund.Sisu are dreptate.. avem nevoie de rabdare. Cei mai multi din noi au nevoie de rabdare. De ce unii vor sa ia totul de-a gata? De ce nu vor sa accepte faptul ca trebuie sa lupte, sa cada, sa planga, sa se distruga, sa urle, sa se demoralizeze total, sa piarda TOT, iar apoi sa-si stearga lacrimile, sa traga aer in piept, iar apoi sa se ridice si s-o ia de la capat ? De ce vor sa faca totul peste noapte? De ce nu stiu sa aibe rabdare? Am fost si eu candva una de-a lor.. eram si eu ca ei.. dar, un prieten odata mi-a spus ca daca nu am rabdare, trec prin viata si nu vad lucrurile frumoase. Si a fost de ajuns! E minunat sa te trezesti dimineata, sa deschizi ochii, sa te ridici din pat si sa zambesti Soarelui. Sa te incalti cu papuci si sa iesi din camera slab luminata mergand spre baie. Adormita, ciufulita, cu ochii abia deschisi si sa-ti vezi fata mototolita de perna si sa incepi sa razi de chipul vazut in oglinda. Sa te imbraci, sa iesi din casa si sa vezi fiecare detaliu din jurul tau. Sa observi crengile copacilor, sa faci diferenta intre una taiata, si una rupta. Sa fi atent la fiecare duda de pe asfaltul incins calcand-o cu putere. Ajungand in parc si privind toti copii bucurandu-se de fiecare clipa petrecuta in parc, la nisip, in leagan, pe bicicleta, pe role.. oriunde. Sa ai puterea sa observi cicatricea de pe mana unui batran care abia se mai poate misca tinandu-si bastonul in mana dreapta. E o arta sa poti observa bucuria, tristetea, sau durerea de pe chipurile oamenilor. Din pacate, nu multi stiu sa fie atenti la toate acestea. Toti sunteti preocupati de propriile probleme. Cu totii avem probleme. Cu totii incercam sa le rezolvam. E trist doar.. faptul ca ati ajuns sa va calcati in picioare pentru un gram de fericire care durezea un minut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu